îmbuiba

Romanian

Etymology

Unknown. Several theories have been proposed. One was a derivation from a Vulgar Latin root *imbubiāre, from bubia, but this was later abandoned. Another possibility is Latin imbuere, through a root *imbuviāre, or Latin bubīre (“swell, inflate”).

Pronunciation

• Audio

  (file)

Verb

a îmbuiba (third-person singular present îmbuibă, past participle îmbuibat) 1st conj.

1. to stuff, gorge, cram
2. to tuck in
3. (reflexive) to stuff oneself

Conjugation

    conjugation of îmbuiba (first conjugation, no infix)

infinitive			a îmbuiba
gerund			îmbuibând
past participle			îmbuibat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	îmbuib	îmbuibi	îmbuibă	îmbuibăm	îmbuibați	îmbuibă
	imperfect	îmbuibam	îmbuibai	îmbuiba	îmbuibam	îmbuibați	îmbuibau
	simple perfect	îmbuibai	îmbuibași	îmbuibă	îmbuibarăm	îmbuibarăți	îmbuibară
	pluperfect	îmbuibasem	îmbuibaseși	îmbuibase	îmbuibaserăm	îmbuibaserăți	îmbuibaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să îmbuib	să îmbuibi	să îmbuibe	să îmbuibăm	să îmbuibați	să îmbuibe
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		îmbuibă			îmbuibați
	negative		nu îmbuiba			nu îmbuibați

Synonyms

• ghiftui
• îndopa