înșelător

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From înșela +‎ -ător.

Adjective

[edit]

înșelător m or n (feminine singular înșelătoare, masculine plural înșelători, feminine and neuter plural înșelătoare)

  1. deceptive

Declension

[edit]