înconjurător

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From înconjura +‎ -ător.

Adjective

[edit]

înconjurător m or n (feminine singular înconjurătoare, masculine plural înconjurători, feminine and neuter plural înconjurătoare)

  1. surrounding

Declension

[edit]