înnoura
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Verb[edit]
a înnoura (third-person singular present înnourează, past participle înnourat) 1st conj.
- Alternative form of înnora
Conjugation[edit]
conjugation of înnoura (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a înnoura | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înnourând | ||||||
| past participle | înnourat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înnourez | înnourezi | înnourează | înnourăm | înnourați | înnourează | |
| imperfect | înnouram | înnourai | înnoura | înnouram | înnourați | înnourau | |
| simple perfect | înnourai | înnourași | înnoură | înnourarăm | înnourarăți | înnourară | |
| pluperfect | înnourasem | înnouraseși | înnourase | înnouraserăm | înnouraserăți | înnouraseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înnourez | să înnourezi | să înnoureze | să înnourăm | să înnourați | să înnoureze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înnourează | înnourați | |||||
| negative | nu înnoura | nu înnourați | |||||