înspăimântare
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From înspăimânta + -re.
Noun[edit]
înspăimântare f (plural nspăimântări)
Declension[edit]
Declension of înspăimântare
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) înspăimântare | înspăimântarea | (niște) nspăimântări | nspăimântările |
| genitive/dative | (unei) nspăimântări | nspăimântării | (unor) nspăimântări | nspăimântărilor |
| vocative | înspăimântare, înspăimântareo | nspăimântărilor | ||