ștanițăl
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Alternative forms[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from German Stanizel.
Noun[edit]
ștanițăl n (plural ștanițăle)
Declension[edit]
Declension of ștanițăl
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) ștanițăl | ștanițălul | (niște) ștanițăle | ștanițălele |
| genitive/dative | (unui) ștanițăl | ștanițălului | (unor) ștanițăle | ștanițălelor |
| vocative | ștanițălule | ștanițălelor | ||