blama
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a blama (third-person singular present blamează, past participle blamat) 1st conj.
- to blame
Conjugation[edit]
conjugation of blama (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a blama | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | blamând | ||||||
| past participle | blamat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | blamez | blamezi | blamează | blamăm | blamați | blamează | |
| imperfect | blamam | blamai | blama | blamam | blamați | blamau | |
| simple perfect | blamai | blamași | blamă | blamarăm | blamarăți | blamară | |
| pluperfect | blamasem | blamaseși | blamase | blamaserăm | blamaserăți | blamaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să blamez | să blamezi | să blameze | să blamăm | să blamați | să blameze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | blamează | blamați | |||||
| negative | nu blama | nu blamați | |||||