conlucrător
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Noun
[edit]conlucrător m (plural conlucrători)
Declension
[edit]Declension of conlucrător
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) conlucrător | conlucrătorul | (niște) conlucrători | conlucrătorii |
genitive/dative | (unui) conlucrător | conlucrătorului | (unor) conlucrători | conlucrătorilor |
vocative | conlucrătorule | conlucrătorilor |