cuvântător
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Noun
[edit]cuvântător m (plural cuvântători)
- one that can speak
Declension
[edit]Declension of cuvântător
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) cuvântător | cuvântătorul | (niște) cuvântători | cuvântătorii |
| genitive/dative | (unui) cuvântător | cuvântătorului | (unor) cuvântători | cuvântătorilor |
| vocative | cuvântătorule | cuvântătorilor | ||