deține
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from French détenir, Latin detinere, with conjugation based on ține.
Verb[edit]
a deține (third-person singular present deține, past participle deținut) 3rd conj.
- to detain
Conjugation[edit]
conjugation of deține (third conjugation, past participle in -ut)
| infinitive | a deține | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | deținând | ||||||
| past participle | deținut | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dețin | deții | deține | deținem | dețineți | dețin | |
| imperfect | dețineam | dețineai | deținea | dețineam | dețineați | dețineau | |
| simple perfect | deținui | deținuși | deținu | deținurăm | deținurăți | deținură | |
| pluperfect | deținusem | deținuseși | deținuse | deținuserăm | deținuserăți | deținuseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dețin | să deții | să dețină | să deținem | să dețineți | să dețină | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | deține | dețineți | |||||
| negative | nu deține | nu dețineți | |||||