decola
Jump to navigation
Jump to search
Portuguese[edit]
Verb[edit]
decola
- inflection of decolar:
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from French décoller.
Verb[edit]
a decola (third-person singular present decolează, past participle decolat) 1st conj.
- to take off
Conjugation[edit]
conjugation of decola (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a decola | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | decolând | ||||||
| past participle | decolat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | decolez | decolezi | decolează | decolăm | decolați | decolează | |
| imperfect | decolam | decolai | decola | decolam | decolați | decolau | |
| simple perfect | decolai | decolași | decolă | decolarăm | decolarăți | decolară | |
| pluperfect | decolasem | decolaseși | decolase | decolaserăm | decolaserăți | decolaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să decolez | să decolezi | să decoleze | să decolăm | să decolați | să decoleze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | decolează | decolați | |||||
| negative | nu decola | nu decolați | |||||
Spanish[edit]
Verb[edit]
decola
- inflection of decolar: