divorțare
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From divorța.
Noun[edit]
divorțare f (plural divorțări)
Declension[edit]
Declension of divorțare
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) divorțare | divorțarea | (niște) divorțări | divorțările |
genitive/dative | (unei) divorțări | divorțării | (unor) divorțări | divorțărilor |
vocative | divorțare, divorțareo | divorțărilor |