dizgrațiat
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Past participle of dizgrația.
Adjective[edit]
dizgrațiat m or n (feminine singular dizgrațiată, masculine plural dizgrațiați, feminine and neuter plural dizgrațiate)
Declension[edit]
Declension of dizgrațiat
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | dizgrațiat | dizgrațiată | dizgrațiați | dizgrațiate | ||
| definite | dizgrațiatul | dizgrațiata | dizgrațiații | dizgrațiatele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | dizgrațiat | dizgrațiate | dizgrațiați | dizgrațiate | ||
| definite | dizgrațiatului | dizgrațiatei | dizgrațiaților | dizgrațiatelor | |||
Verb[edit]
dizgrațiat (past participle of dizgrația)
References[edit]
- dizgrațiat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN