dovedi

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic довѣдѣти (dověděti), from до- (do-, “completely”) +‎ вѣдѣти (věděti, “to know”), from Proto-Slavic *věděti.

Pronunciation

• IPA^(key): [doveˈdi]

• Audio

  (file)

Verb

a dovedi (third-person singular present dovedește, past participle dovedit) 4th conj.

1. (transitive) to prove, to demonstrate; to vindicate
2. (reflexive, accusative) to be proven

Conjugation

    conjugation of dovedi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a dovedi
gerund			dovedind
past participle			dovedit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	dovedesc	dovedești	dovedește	dovedim	dovediți	dovedesc
	imperfect	dovedeam	dovedeai	dovedea	dovedeam	dovedeați	dovedeau
	simple perfect	dovedii	dovediși	dovedi	dovedirăm	dovedirăți	dovediră
	pluperfect	dovedisem	dovediseși	dovedise	dovediserăm	dovediserăți	dovediseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să dovedesc	să dovedești	să dovedească	să dovedim	să dovediți	să dovedească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		dovedește			dovediți
	negative		nu dovedi			nu dovediți

Synonyms

• proba

Related terms

• dovadă

References

• dovedi in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)