flutura
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
It is uncertain whether the noun fluture came before it or was derived from it. Probably ultimately of imitative origin, through a hypothetical *fâltura. Or linked to Albanian; compare flutur. Other theories suggest a Vulgar Latin root *flucturāre, from Latin fluctuāre, or *flutulāre, from flutāre ("to float"). Compare also Italian fiutola.
Verb[edit]
a flutura (third-person singular present flutură, past participle fluturat) 1st conj.
Conjugation[edit]
conjugation of flutura (first conjugation, no infix)
| infinitive | a flutura | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | fluturând | ||||||
| past participle | fluturat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | flutur | fluturi | flutură | fluturăm | fluturați | flutură | |
| imperfect | fluturam | fluturai | flutura | fluturam | fluturați | fluturau | |
| simple perfect | fluturai | fluturași | flutură | fluturarăm | fluturarăți | fluturară | |
| pluperfect | fluturasem | fluturaseși | fluturase | fluturaserăm | fluturaserăți | fluturaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să flutur | să fluturi | să fluture | să fluturăm | să fluturați | să fluture | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | flutură | fluturați | |||||
| negative | nu flutura | nu fluturați | |||||