mârțoagă
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From mărțână + -oagă (depreciative suffix), from Bulgarian мърцина (mǎrcina, “carcass”).
Noun[edit]
mârțoagă f (plural mărțoage)
Declension[edit]
Declension of mârțoagă
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) mărțoagă | mărțoaga | (niște) mărțoage | mărțoagele |
| genitive/dative | (unei) mărțoage | mărțoagei | (unor) mărțoage | mărțoagelor |
| vocative | mărțoagă, mărțoago | mărțoagelor | ||