medita

See also: meditá and médita

Catalan

Pronunciation

• IPA^(key): (Central, Balearic) [məˈði.tə]
• IPA^(key): (Valencian) [meˈði.ta]

Verb

medita

1. inflection of meditar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Chavacano

Etymology

Inherited from Spanish meditar (“to meditate”).

Verb

meditá

1. to meditate

Italian

Verb

medita

1. inflection of meditare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Anagrams

• datemi

Portuguese

Verb

medita

1. inflection of meditar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French méditer.

Verb

a medita (third-person singular present meditează, past participle meditat) 1st conj.

1. to meditate

Conjugation

    conjugation of medita (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a medita
gerund			meditând
past participle			meditat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	meditez	meditezi	meditează	medităm	meditați	meditează
	imperfect	meditam	meditai	medita	meditam	meditați	meditau
	simple perfect	meditai	meditași	medită	meditarăm	meditarăți	meditară
	pluperfect	meditasem	meditaseși	meditase	meditaserăm	meditaserăți	meditaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să meditez	să meditezi	să mediteze	să medităm	să meditați	să mediteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		meditează			meditați
	negative		nu medita			nu meditați

Spanish

Pronunciation

• IPA^(key): /meˈdita/ [meˈð̞i.t̪a]
• Rhymes: -ita
• Syllabification: me‧di‧ta

Verb

medita

1. inflection of meditar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative