mușina
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Unknown.
Verb[edit]
a mușina (third-person singular present mușină, past participle mușinat) 1st conj.
- (transitive, intransitive, regional) to sniff, to smell (of an animal)
- Synonym: adulmeca
Conjugation[edit]
conjugation of mușina (first conjugation, no infix)
| infinitive | a mușina | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | mușinând | ||||||
| past participle | mușinat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | mușin | mușini | mușină | mușinăm | mușinați | mușină | |
| imperfect | mușinam | mușinai | mușina | mușinam | mușinați | mușinau | |
| simple perfect | mușinai | mușinași | mușină | mușinarăm | mușinarăți | mușinară | |
| pluperfect | mușinasem | mușinaseși | mușinase | mușinaserăm | mușinaserăți | mușinaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să mușin | să mușini | să mușine | să mușinăm | să mușinați | să mușine | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | mușină | mușinați | |||||
| negative | nu mușina | nu mușinați | |||||