răcni

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic рыкиѫти (rykiǫti). Compare Serbo-Croatian riknuti, Russian рычать (ryčatʹ, “to growl”).

Pronunciation

• IPA^(key): /rəkˈni/

• Audio

  (file)

Verb

a răcni (third-person singular present răcnește, past participle răcnit) 4th conj.

1. to roar, bellow

   Synonym: rage

2. to shout, yell

   Synonyms: striga, țipa, urla, zbiera

3. to bawl
4. to low, moo

Conjugation

    conjugation of răcni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a răcni
gerund			răcnind
past participle			răcnit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	răcnesc	răcnești	răcnește	răcnim	răcniți	răcnesc
	imperfect	răcneam	răcneai	răcnea	răcneam	răcneați	răcneau
	simple perfect	răcnii	răcniși	răcni	răcnirăm	răcnirăți	răcniră
	pluperfect	răcnisem	răcniseși	răcnise	răcniserăm	răcniserăți	răcniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să răcnesc	să răcnești	să răcnească	să răcnim	să răcniți	să răcnească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		răcnește			răcniți
	negative		nu răcni			nu răcniți

Derived terms

• răcnet