simplifica

See also: simplificá and simplificà

Catalan

Pronunciation

• IPA^(key): (Central, Balearic) [sim.pliˈfi.kə]
• IPA^(key): (Valencian) [sim.pliˈfi.ka]

Verb

simplifica

1. inflection of simplificar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Galician

Verb

simplifica

1. inflection of simplificar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Portuguese

Verb

simplifica

1. inflection of simplificar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from Medieval Latin simplificor. Equivalent to simplu +‎ -ifica.

Pronunciation

• IPA^(key): [sim.pli.fiˈka]

Verb

a simplifica (third-person singular present simplifică, past participle simplificat) 1st conj.

1. to simplify

Conjugation

    conjugation of simplifica (first conjugation, no infix)

infinitive			a simplifica
gerund			simplificând
past participle			simplificat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	simplific	simplifici	simplifică	simplificăm	simplificați	simplifică
	imperfect	simplificam	simplificai	simplifica	simplificam	simplificați	simplificau
	simple perfect	simplificai	simplificași	simplifică	simplificarăm	simplificarăți	simplificară
	pluperfect	simplificasem	simplificaseși	simplificase	simplificaserăm	simplificaserăți	simplificaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să simplific	să simplifici	să simplifice	să simplificăm	să simplificați	să simplifice
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		simplifică			simplificați
	negative		nu simplifica			nu simplificați

Spanish

Pronunciation

• IPA^(key): /simpliˈfika/ [sĩm.pliˈfi.ka]
• Rhymes: -ika
• Syllabification: sim‧pli‧fi‧ca

Verb

simplifica

1. inflection of simplificar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative