străbun
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From străbunic, stră- + bunic.
Noun[edit]
străbun m (plural străbuni)
Declension[edit]
Declension of străbun
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) străbun | străbunul | (niște) străbuni | străbunii |
genitive/dative | (unui) străbun | străbunului | (unor) străbuni | străbunilor |
vocative | străbunule | străbunilor |
See also[edit]
References[edit]
- străbun in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)