sturluiba
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Unknown.
Verb[edit]
a sturluiba (third-person singular present sturluibează, past participle sturluibat) 1st conj.
Conjugation[edit]
conjugation of sturluiba (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a sturluiba | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | sturluibând | ||||||
| past participle | sturluibat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | sturluibez | sturluibezi | sturluibează | sturluibăm | sturluibați | sturluibează | |
| imperfect | sturluibam | sturluibai | sturluiba | sturluibam | sturluibați | sturluibau | |
| simple perfect | sturluibai | sturluibași | sturluibă | sturluibarăm | sturluibarăți | sturluibară | |
| pluperfect | sturluibasem | sturluibaseși | sturluibase | sturluibaserăm | sturluibaserăți | sturluibaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să sturluibez | să sturluibezi | să sturluibeze | să sturluibăm | să sturluibați | să sturluibeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | sturluibează | sturluibați | |||||
| negative | nu sturluiba | nu sturluibați | |||||