sulimeni
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From suliman.
Verb[edit]
a sulimeni (third-person singular present sulimenește, past participle sulimenit) 4th conj.
Conjugation[edit]
conjugation of sulimeni (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a sulimeni | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | sulimenind | ||||||
| past participle | sulimenit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | sulimenesc | sulimenești | sulimenește | sulimenim | sulimeniți | sulimenesc | |
| imperfect | sulimeneam | sulimeneai | sulimenea | sulimeneam | sulimeneați | sulimeneau | |
| simple perfect | sulimenii | sulimeniși | sulimeni | sulimenirăm | sulimenirăți | sulimeniră | |
| pluperfect | sulimenisem | sulimeniseși | sulimenise | sulimeniserăm | sulimeniserăți | sulimeniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să sulimenesc | să sulimenești | să sulimenească | să sulimenim | să sulimeniți | să sulimenească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | sulimenește | sulimeniți | |||||
| negative | nu sulimeni | nu sulimeniți | |||||