urgenta
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a urgenta (third-person singular present urgentează, past participle urgentat) 1st conj.
- to expedite
Conjugation[edit]
conjugation of urgenta (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a urgenta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | urgentând | ||||||
| past participle | urgentat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | urgentez | urgentezi | urgentează | urgentăm | urgentați | urgentează | |
| imperfect | urgentam | urgentai | urgenta | urgentam | urgentați | urgentau | |
| simple perfect | urgentai | urgentași | urgentă | urgentarăm | urgentarăți | urgentară | |
| pluperfect | urgentasem | urgentaseși | urgentase | urgentaserăm | urgentaserăți | urgentaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să urgentez | să urgentezi | să urgenteze | să urgentăm | să urgentați | să urgenteze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | urgentează | urgentați | |||||
| negative | nu urgenta | nu urgentați | |||||