urzi

See also: Urzì

Romanian

Alternative forms

• urd̦i — obsolete

Etymology

Inherited from Latin ōrdīre, collateral form of ōrdīrī.

Verb

a urzi (third-person singular present urzește, past participle urzit) 4th conj.

1. to hatch (a plot), devise, brew, plot
2. to warp, weave (textiles)

Conjugation

    conjugation of urzi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a urzi
gerund			urzind
past participle			urzit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	urzesc	urzești	urzește	urzim	urziți	urzesc
	imperfect	urzeam	urzeai	urzea	urzeam	urzeați	urzeau
	simple perfect	urzii	urziși	urzi	urzirăm	urzirăți	urziră
	pluperfect	urzisem	urziseși	urzise	urziserăm	urziserăți	urziseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să urzesc	să urzești	să urzească	să urzim	să urziți	să urzească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		urzește			urziți
	negative		nu urzi			nu urziți

Derived terms

Derived terms

• urzeală
• urzire
• urzitoare
• urzitor
• urzitură

See also

• țese