vrăjitor
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From vrăji (“to bewitch”) + -tor.
Pronunciation[edit]
Noun[edit]
vrăjitor m (plural vrăjitori, feminine equivalent vrăjitoare)
- wizard (person skilled with magic)
Declension[edit]
Declension of vrăjitor
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) vrăjitor | vrăjitorul | (niște) vrăjitori | vrăjitorii |
genitive/dative | (unui) vrăjitor | vrăjitorului | (unor) vrăjitori | vrăjitorilor |
vocative | vrăjitorule | vrăjitorilor |
Further reading[edit]
- vrăjitor in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)