întemeia

Romanian

Etymology

From în- +‎ temei +‎ -a.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɨn.te.meˈja/

• Audio

  (file)

Verb

a întemeia (third-person singular present întemeiază, past participle întemeiat) 1st conj.

1. to found, establish, set up
2. to base on, predicate

Conjugation

    conjugation of întemeia (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a întemeia
gerund			întemeind
past participle			întemeiat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	întemeiez	întemeiezi	întemeiază	întemeiem	întemeiați	întemeiază
	imperfect	întemeiam	întemeiai	întemeia	întemeiam	întemeiați	întemeiau
	simple perfect	întemeiai	întemeiași	întemeie	întemeiarăm	întemeiarăți	întemeiară
	pluperfect	întemeiasem	întemeiaseși	întemeiase	întemeiaserăm	întemeiaserăți	întemeiaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să întemeiez	să întemeiezi	să întemeieze	să întemeiem	să întemeiați	să întemeieze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		întemeiază			întemeiați
	negative		nu întemeia			nu întemeiați

Synonyms

• funda, înființa

Derived terms

• întemeiere
• întemeietor

Related terms

• temelie